Definita cuvantului mândrie
MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândrie
NECROMANȚÍE s. f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie. Vezi definitia »
HIPOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază bolile și defectele calului. [Gen. -iei. / cf. fr. hippopathologie]. Vezi definitia »
ELECTROFOTOGRAFÍE s. f. 1. procedeu de obținere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii. 2. copiere a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. (< fr. électrophotographie) Vezi definitia »
pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”. Vezi definitia »
DISMNEZÍE, dismnezii, s. f. (Med.) Slăbire a memoriei. – Din fr. dysmnésie. Vezi definitia »