Definita cuvantului mândrire
MÂNDRÍRE s. f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare. – V. mândri.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândrire
CONTORIZÁRE, contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. – V. contoriza. Vezi definitia »
REANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [< reanaliza]. Vezi definitia »
RĂZĂLUÍRE, răzăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a răzălui și rezultatul ei; răzăluială, răzuire. – V. răzălui. Vezi definitia »
urmarire penala Vezi definitia »
AUTODEPĂȘÍRE, autodepășiri, s. f. Faptul de a se autodepăși. [Pr.: a-u-] – V. autodepăși. Vezi definitia »