SPOLIÁȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliation. Vezi definitia »

MUMÍE s.f. 1. Cadavru păstrat prin îmbălsămare specială la vechii egipteni.** Cadavru descărnat, conservat natural într-un sol foarte uscat. 2. (Fig.) Om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. [Gen. -iei. / < germ. Mumie, cf. it. mummia, ar. mumija]. Vezi definitia »

căvălăríe s.f. (pop., înv.) decorație. Vezi definitia »

CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie. Vezi definitia »

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu]. Vezi definitia »