Definita cuvantului mândru
MẤNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. S. m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ „înțelept”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândru
DODECAÉDRU s. n. 1. poliedru cu douăsprezece fețe. 2. formă cristalină aparținând sistemului cubic. (< fr. dodécaèdre) Vezi definitia »
polițimaistru, polițimaiștri s. m. (intl.) 1. polițist inteligent. 2. criminalist. Vezi definitia »
TELEVOLTMÉTRU s.n. Voltmetru pentru măsurarea la distanță a tensiunii într-un circuit electric. [Cf. fr. télévoltmètre]. Vezi definitia »
FECULOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea calităților feculelor. (< fr. féculomètre) Vezi definitia »
OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre) Vezi definitia »