SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală. Vezi definitia »

puțuitúră, puțuitúri, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »

PREȘTIÍNȚĂ s. f. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității. (după fr. préscience) Vezi definitia »

BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante) Vezi definitia »

OARECÍCĂ s. f. (Reg.) Un lucru oarecare. – Oarece + suf. -ică. Vezi definitia »