plásă (pláse), s. f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic. Vezi definitia »

VIVARÍSTICĂ s.f. Arta creșterii animalelor mici în vivarii. [< germ. Vivaristik]. Vezi definitia »

POCNITÚRĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitúră s. f.] – Pocni + suf. -tură. Vezi definitia »

ȘINȘÍLĂ s.f. Mamifer rozător cu o blană cenușie foarte frumoasă, care trăiește în regiunile muntoase din Peru și Chile. [Scris și cincilă. / < fr., sp. chinchilla, cf. sp. chincha, chinchilla – ploșniță]. Vezi definitia »

ANTECEDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. fenomen prin care un curs de apă își menține traseul, preexistent deformărilor tectonice. (< fr. antécédence) Vezi definitia »