ráză (ráze), s. f. – 1. Fascicul de lumină. – 2. Radiație. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. Lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Pușcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, Cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; și toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132). Vezi definitia »

EXCRESCÉNȚĂ s. f. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism. (< lat. excrescentia, după fr. excroissance) Vezi definitia »

POFÁLĂ s. f. v. pohfală. Vezi definitia »

AZOTIPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă de luptă. [< fr. azotypérite]. Vezi definitia »

MĂCEÁȘĂ, măceșe, s. f. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală, de culoare roșie, cu coaja tare, acrișor la gust. – Din măceș. Vezi definitia »