Definita cuvantului mândruț
MÂNDRÚȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mândruț
juvắț (juvéțe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR). Vezi definitia »
chimenéț, chimenéțe, s.n. (reg.) poliță în colțul caselor țărănești. Vezi definitia »
șteárț (-érțuri), s. n. – 1. Candelă de seu. – 2. Lampă de miner. – 3. Sucitor, vergea. – Var. șterț, Olt. ștircă. Probabil din germ. Sterz „coadă”, cu sensul special de „mîner” (Tiktin). Nu se folosește în Munt. Vezi definitia »
CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara. Vezi definitia »
SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e,adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț. Vezi definitia »