POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris. Vezi definitia »

POSTVELÁR, -Ă adj., s. f. (fonem) care are punctul de articulație în partea posterioară a palatului moale. (< fr. postvélaire) Vezi definitia »

MACASÁR s. m. eben brun-închis, cu vine negre, originar din Indonezia. (< fr. macassar) Vezi definitia »

ARMILÁR, -Ă adj. (astr.) sferă ~ă = ansamblu de cercuri concentrice reprezentând cerul și mișcarea aștrilor și având în centru un glob ce figurează Pământul. (< fr. armillaire) Vezi definitia »

țârțár, țârțári, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee. Vezi definitia »