PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

TRADIȚIONALÍSM s. n. Atașament (exagerat) față de tradiție; atitudine dictată de acest atașament. ♦ (În mișcarea culturală și literară) Tendință excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului și respinge ideea de civilizație; supraevaluare a tradiției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionalisme. Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍSM s.n. Hipertiroidie. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperthyroïdisme]. Vezi definitia »

PARNASIANÍSM s. n. curent literar apărut în Franța la mijlocul sec. XIX în jurul publicației Parnasul contemporan, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, cu virtuozități stilistice, imagism rafinat și armonie plastică, împotriva sentimentalismului, retorismului, abuzurilor fanteziei. (< it. parnassianismo) Vezi definitia »

ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme]. Vezi definitia »