practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »

ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare. Vezi definitia »

CAUSTIFICÁ vb. tr. a transforma o soluție apoasă de carbonați alcalini în alcalii caustice; a causticiza (1). (după fr. caustification) Vezi definitia »

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica. Vezi definitia »

DESJUCÁ vb. I. v. dejuca. Vezi definitia »