ÎNIERBÁRE, înierbări, s. f. Acțiunea de a înierba și rezultatul ei. – V. înierba. Vezi definitia »

DISEMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina) Vezi definitia »

REMEMORÁRE, rememorări, s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. Vezi definitia »

SUPRAAGLOMERÁRE, supraaglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare, supraaglomerație. [Pr.: -pra-a-] – V. supraaglomera. Vezi definitia »

ÎMBĂLÁRE, îmbălări, s. f. Faptul de a îmbăla. – V. îmbăla. Vezi definitia »