Definita cuvantului mânecar
MÂNECÁR, mânecare, s. n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecar
BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire. Vezi definitia »
EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de folos public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. Vezi definitia »
SEMIAUXILIÁR adj., s. n. (verb) având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care dă acțiunii verbului „ajutat” o nuanță modală, izvorâtă din înțelesul său lexical. (< fr. semi-auxiliaire) Vezi definitia »
TUBERCULÁR, -Ă adj. tuberculiform. (< lat. tubercularis) Vezi definitia »
MĂSÁR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. Tâmplar, dulgher. 2. Față de masă. – Masă2 + suf. -ar. Vezi definitia »