sfețíe s.f. (reg.; în expr.) a se da în sfeție = a se sfătui (cu cineva). Vezi definitia »

GRAVITÁȚIE s.f. Forță care face ca toate corpurile să se atragă între ele. ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri; centru de gravitație = punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravitațiune s.f. / cf. fr. gravitation]. Vezi definitia »

a face rotație expr. (pol.) a-i trimite cuiva dosarul în instanță; a întocmi actele de trimitere în judecată. Vezi definitia »

PIRETOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament prin crearea artificială de febră. [Gen. -iei. / < fr. pyrétothérapie, cf. gr. pyretos – febră, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

MINERALOGÍE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĩa, fr. minéralogie. Vezi definitia »