Definita cuvantului mânecuță
MÂNECÚȚĂ, mânecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [Var.: (reg.) mânicúță s. f.] – Mânecă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecuță
TROMBOCITÓZĂ, trombocitoze, s. f. Înmulțire excesivă a trombocitelor. – Din germ. Thrombozytose. Vezi definitia »
TURBULÉNȚĂ s. f. 1. neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (fiz.) stare a unui fluid în care există vârtejuri, agitație. (< fr. turbulence, lat. turbulentia) Vezi definitia »
smeritúră, smeritúri, s.f. (înv.) smerenie, smerire, umilință, spăsenie. Vezi definitia »
CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (lat. < -onem). Vezi definitia »
târsoácă, târsoáce, s.f. (reg.) 1. păiș; troscot. 2. barbă mare. Vezi definitia »