LANDÓU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare și închis. (< fr. landou) Vezi definitia »

TRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot]. Vezi definitia »

GARÓU s. n. legătură (de cauciuc) la împiedicarea circulației venoase. (< fr. garrot) Vezi definitia »

ploscóu, ploscoáie, s.n. (reg.) ploscă mare. Vezi definitia »

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri Vezi definitia »