NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea sa și a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario. Vezi definitia »

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Vezi definitia »

a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local. Vezi definitia »

RETROBULBÁR, -Ă adj. înapoia globului ocular. (< it. retrobulbare) Vezi definitia »

EXEMPLÁR², -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris) Vezi definitia »