AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță]. Vezi definitia »

CRITICITATE, Însușire a unui obiect de a fi critic (1) criticitatea resurselor. Vezi definitia »

CONDIȚIONALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este condiționat. (< condițional+-itate) Vezi definitia »

CALITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. 2. Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă. ♦ (Log.) Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. Situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ♦ Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal la jocul de șah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualité, it. qualità]. Vezi definitia »

UNGULÁTE s. f. pl. supraordin de mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falangă acoperită de o unghie protectoare; copitate. (< lat. ungulatae, după fr. ongulés) Vezi definitia »