șușugáie, șușugăi, s.f. (reg.) pasăre răpitoare ce trăiește în zonele stâncoase; cilihoi, ceahlău, zăgan, sorliță, vindereu etc. Vezi definitia »

SCHIVNICÍE s. f. v. schimnicie. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. – Din uituc + suf. -ie. Vezi definitia »

PĂHĂRNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau slujba de paharnic. 2. Bir (încasat de păhărnicei) de pe vinul vândut. – Paharnic + suf. -ie. Vezi definitia »