GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. Vezi definitia »

HEMATOFAGÍE s. f. 1. fagocitoză a hematiilor. 2. faptul de a se hrăni cu sânge. (< fr. hématophagie) Vezi definitia »

REFLEXOMETRÍE s. f. măsurare a reflexelor. (< fr. réflexométrie) Vezi definitia »

HIMENOLOGÍE s. f. disciplină care studiază membranele organice. (< engl. hymenology) Vezi definitia »

CIRCUMCLÚZIE s. f. (med.) comprimare a unei artere cu ajutorul unui fir de sârmă. (după lat. circumcludere, a încercui) Vezi definitia »