jínteră, jíntere, s.f. (reg.) plantă ierboasă cu flori albastre grămădite în vârful tulpinii (are gust amar și se folosește contra frigurilor); ghințură, jințură, urechelniță, fierea-pământului, opincea, șerpânță. Vezi definitia »

TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept. – Din lat. toga. Vezi definitia »

LIBELÚLĂ s.f. Insectă din ordinul ortopterelor, cu corpul lung și subțire și cu aripile străvezii; (pop.) calul-dracului. [< fr. libellule]. Vezi definitia »

HEXAMETILENTETRAMÍNĂ s.f. Substanță chimică folosită ca antiseptic în infecțiile renale și intestinale și în industria rășinilor sintetice; urotropină. [< fr. hexamétylènetétramine]. Vezi definitia »

HEMÍNĂ s. f. substanță organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine) Vezi definitia »