Definita cuvantului celulă
CELÚLĂ s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu. 2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului. 3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești. 4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion. 7. formație de zbor din două avioane de luptă 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu celulă
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În societatea medievală) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni; corporație. 3. Meserie; p. ext. profesiune. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĩstvo. Vezi definitia »
HOMEOPTÓTĂ s. f. homeoteleută. (< fr. homéoptote, gr. homeoptoton) Vezi definitia »
HESPERÍDĂ s.f. Fruct cărnos asemănător cu baca (cum are portocalul, lămâiul etc.). [< fr. hespéridés, cf. Hesperide – nimfe care păzeau grădina cu mere de aur dăruite de Geea Herei la nunta acesteia cu Zeus]. Vezi definitia »
ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala. Vezi definitia »
tîrlă (-le), s. f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. Sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaș, s. m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a-și așeza tîrla într-un anumit loc; a zăbovi cu turma într-un anumit loc); tîrliște, s. f. (loc în care mai înainte a fost o tîrlă), cf. bg. tărlište. Vezi definitia »