CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient]. Vezi definitia »

DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s. n. Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc. ♦ Spec. Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii. – Deznoda + suf. -ământ (după fr. dénouement). Vezi definitia »

HEPTAVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) care are valența 7. (< fr. heptavalent) Vezi definitia »

TRANȘÁNT, -Ă adj. 1. care nu admite contraziceri; categoric, ferm. 2. (despre culori) care se opun puternic una celeilalte. (< fr. tranchant) Vezi definitia »

REPETÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, deoarece nu a obținut note de promovare. [Cf. germ. Repetent]. Vezi definitia »