Definita cuvantului cenobiu
CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cenobiu
capigíu (capugíu), capigíi, (capugíi), s.m. (înv.) 1. portar al seraiului unui sultan. 2. trimis al Porții otomane în țările române la inaugurarea unei noi domnii sau la mazilirea unui domn. Vezi definitia »
OSTENSÓRIU s. n. piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. (< fr. ostensoir) Vezi definitia »
ANOPLOTÉRIU s.m. (Pal.) Animal erbivor fosil din eocenul superior. [Pron. -riu. / < fr. anoplothérium]. Vezi definitia »
EUFÓNIU s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio) Vezi definitia »
RAVÁGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage) Vezi definitia »