Definita cuvantului mântuire
MÂNTUÍRE, mântuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [Pr.: -tu-i-] – V. mântui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuire
ZBÂNȚUÍRE, zbânțuiri, s. f. Acțiunea de a se zbânțui și rezultatul ei; zbenguială, zbânțuit1, zbânțuitură. – V. zbânțui. Vezi definitia »
PROFERISÍRE s. f. v. proferisi. [Sinonime] Vezi definitia »
RAȚIONALIZÁRE, raționalizări, s. f. Acțiunea de a raționaliza și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. raționaliza. Vezi definitia »
ERADICÁRE, eradicări, s. f. Acțiunea de a eradica și rezultatul ei. – V. eradica. Vezi definitia »
DISPERÁRE s. f. elem. desperare. Vezi definitia »