PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță: papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. Vezi definitia »

EXPOZIȚIONÁL, -Ă adj. referitor la expoziție. (< engl. expositional) Vezi definitia »

STAL s. n. scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. (< fr. stalle) Vezi definitia »

caporál (caporáli), s. m. – Grad militar inferior aceluia de sergent. Fr. caporal. Din fr., germ. Kapral › bg. kaprar, și din ultimul rom. căprar, s. m. (caporal), der. căprărie, s. f. (secție, divizie); cf. Borcea 180, care derivă căprar direct din germ. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kaprar. Vezi definitia »

DIMENSIONÁL, -Ă adj. referitor la dimensiuni. (< germ. dimensional, fr. dimensionnel) Vezi definitia »