Definita cuvantului mântuitor
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuitor
CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Care corespunde, care este în conformitate cu ceva; adecvat, potrivit, nimerit. [< corespunde + -(ă)tor]. Vezi definitia »
MACHIÓR, -Ă machiori, -e s. m. și f. Persoană care execută machiaje, specialist în machiaj. V. grimeur. [Pr.: -chi-or] – Din fr. maquilleur. Vezi definitia »
DERIVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (procedeu, substanță) care produce o derivație (5). (< fr. dérivateur) Vezi definitia »
ȘUTÓR s.m. v. șuter. Vezi definitia »
ÎNGRĂDITÓR, -OÁRE, îngrăditori, -oare, adj. (Rar) Care limitează, restrânge. – Îngrădi + suf. -tor. Vezi definitia »