Definita cuvantului mântuitor
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuitor
TRADUCTÓR s. n. 1. dispozitiv al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pentru a putea fi măsurată cu o altă mărime. 2. organ al unui aparat telegrafic sau al unui receptor Morse care traduce impulsurile electrice primite în semnale sonore sau vizuale. 3. (cib.) dispozitiv la care alfabetul de ieșire e diferit de cel de intrare. (< fr. traducteur) Vezi definitia »
PLURIFLÓR, -Ă adj. (despre plante) cu mai multe flori; multiflor. (< fr. pluriflore) Vezi definitia »
CANALIZATÓR, -OÁRE adj. Care canalizează, conduce într-o direcție anumită. // s.n. Mașină folosită pentru tăierea de blocuri în cariere. [Cf. fr. canalisateur]. Vezi definitia »
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător. Vezi definitia »
AEROPROIECTÓR s. n. aparat de restituție fotogrammetrică pentru proiectarea spațială a mai multor fotograme aeriene. (< fr. aéroprojecteur) Vezi definitia »