coșár (-re), s. n. – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Var. coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat să explice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. cășare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coșerar, s. m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, s. n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bg. kăšta „casă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coștei „castel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, s. f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bg. kăšta „casă”, sb. kučèrica „colibă”, rom. porcăreață, coteneață. Vezi definitia »

SCALÁR¹ s. m. pește teleostean de acvariu, originar din America de Sud, având corpul discoidal, cu reflexe aurii și brune, brăzdat de dungi transversale negre sau gri și ochiul înconjurat cu roșu. (< fr. scalaire) Vezi definitia »

ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adj. Care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia; samavolnic. ♦ (Făcut) la întâmplare; întâmplător. – Fr. arbitraire (lat. lit. arbitrarius). Vezi definitia »

PERIGONIÁR, -Ă adj. Referitor la perigon. [Pron. -ni-ar. / cf. fr. périgoniaire]. Vezi definitia »

aurár /eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL] Vezi definitia »