SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitate a radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum. Vezi definitia »

POLIÉDRU, poliedre, s. n. (Geom.) Corp solid mărginit de mai multe suprafețe plane poligonale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyèdre. Vezi definitia »

MINICÉNTRU s. n. centru de mici proporții și capacitate al unei unități prestatoare de servicii. (< mini¹- + centru) Vezi definitia »

VARMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea, în vari, a puterii electrice, reactive în rețelele de curent alternativ. (< fr. varmètre) Vezi definitia »

POLIÉDRU s.n. Corp solid cu mai multe fețe plane. [< fr. polyèdre, cf. gr. polys – numeros, hedra – față]. Vezi definitia »