PEISÁJ s. n. 1. colț din natură care formează un ansamblu estetic; priveliște. 2. gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliștilor din natură; tablou, desen, fotografie care înfățișează un peisaj (1). ◊ (geogr.) mediu care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.) 3. compoziție literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societății, al literaturii etc. (< fr. paysage) Vezi definitia »

BATÁJ s. n. operația de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură. ◊ utilajul cu care se execută. (< fr. battage) Vezi definitia »

DETARTRÁJ s. n. detartrare. (< fr. détartrage) Vezi definitia »

GRAMÁJ s. n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care trebuie să o aibă o parte dintr-un material. – Din fr. grammage. Vezi definitia »

TATUÁJ s.f. 1. Tatuare. ♦ (Concr.) Desen rămas pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele, pentru recunoaștere și identificare. [Pron. -tu-aj. / < fr. tatouage]. Vezi definitia »