Definita cuvantului mânuriță
MÂNURÍȚĂ, mânurițe, s. f. (Reg.) Mânuță. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânuriță
ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ◊ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală. Vezi definitia »
SFĂNȚOÁICĂ, sfănțoaice, s. f. (Înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. – Sfanț + suf. -oaică. Vezi definitia »
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec. Vezi definitia »
PIERITÚRĂ, pierituri, s. f. (Pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură. Vezi definitia »
BĂIEȘÍȚĂ1, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie1 publică. – Băiaș + suf. -iță. Vezi definitia »