-ZÁUR elem. v. sauro-. Vezi definitia »

bárbur (-ri), s. m. – 1. Ascuțișul unui topor. – 2. Cep (de îmbinare), unire, legătură, racordare. – 3. Broderie în formă de triunghi pe pieptul unei cămăși. Lat. barbula „bărbă mică” (Hasdeu 2516; REW 949; Candrea-Dens., 136; DAR). – Der. bărbătură, s. f. (incizie la urechea oilor, în formă de triunghi). Vezi definitia »

PORTE-BONHEUR s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: port-bonór] – Cuv. fr. Vezi definitia »

OFIÚR s.m. (Zool.) Animal marin din încrengătura echinodermelor, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mult mai lungi; șarpe-de-mare. [Pron. -fi-ur. / < fr. ophiure, cf. gr. ophis – șarpe]. Vezi definitia »

DUR², -Ă adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus) Vezi definitia »