CONCÉSIE s. f. 1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia. ◊ compromis. 2. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. (<fr. concession, lat. concessio) Vezi definitia »

PSIHROMETRÍE s. f. determinare a umidității atmosferice, bazată pe efectul de răcire al evaporării. (< fr. psychrométrie) Vezi definitia »

HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

CLIMATOLOGÍE s. f. studiu științific al genezei și răspândirii climatelor pe suprafața Pământului. (< fr. climatologie) Vezi definitia »

DISCOFILÍE s. f. pasiunea pentru muzica pe discuri; tendința de a colecționa discuri. (< fr. discophilie) Vezi definitia »