cufurí (-résc, -ít), vb. refl. – 1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar. – Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri. Vezi definitia »

VĂSĂRÍ, văsăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face vase, recipiente de lemn. – Din văsar. Vezi definitia »

REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi. Vezi definitia »

PORTOCHELÁRI s. m. Toc de piele, de material plastic, de metal etc. în care se țin ochelarii. – Port¹- + ochelari. Vezi definitia »

joștărí (-résc, -ít), vb. – A lovi. Mag. adjusztiroz, din germ. adjustieren (Drăganu, Dacor., IX, 210). În Trans. de Vest. Vezi definitia »