Definita cuvantului mânzărar
MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânzărar
HAR, haruri, s. n. 1. (În religia creștină) Dar2, ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; p. ext. talent, vocație, dar2. 3. (Înv.) Dar2 sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din sl. chari. Vezi definitia »
ochelar, ochelari s. m. vânătaie apărută în jurul ochilor în urma primirii unei lovituri puternice. Vezi definitia »
COPLANÁR, -Ă adj. (Mat.; despre puncte, drepte) Situat în același plan. [Cf. fr. coplanaire]. Vezi definitia »
RETROBULBÁR, -Ă adj. înapoia globului ocular. (< it. retrobulbare) Vezi definitia »
CIRCUMSELENÁR, -Ă, circumselenari, -e, adj. Circumlunar. – Circum[terestru] + selenar. Vezi definitia »