CURTÍNĂ, curtine, s. f. Porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine. Vezi definitia »

ACETILCELULÓZĂ s. f. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza. (< fr. acétylcellulose) Vezi definitia »

TRÁFĂ s. f. transformator de curent electric. (< germ. Trafo) Vezi definitia »

RECREÁNȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr. récréance) Vezi definitia »

UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință. Vezi definitia »