FINÁL, -Ă adj. 1. De (la) sfârșit. 2. Care arată, exprimă scopul. ♦ Propoziție finală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. // s.n. Încheiere, sfârșit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări). ♦ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. finală (2). [Cf. lat. finalis, fr. final, it. finale]. Vezi definitia »

TRIAXIÁL, -Ă adj. cu trei axe. (< engl. triaxial) Vezi definitia »

1. HOMOSEXUAL, POPONAR ; 2. OM DE NIMIC, JAVRĂ ; expresie : „CE BULANGIU E ĂLA!” Vezi definitia »

CENSUÁL, -Ă adj. referitor la cens; supus unui cens (2). (< it. censuale, fr. censuel) Vezi definitia »

ANTENUPȚIÁL, -Ă adj. (Rar) Anterior căsătoriei. [Pron. -ți-al. / cf. fr. anténuptial]. Vezi definitia »