PĂLMÚȚĂ, pălmuțe, s. f. Diminutiv al lui palmă¹ (1); pălmiță. – Palmă + suf. -uță. Vezi definitia »

PELVICELULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular al bazinului (6). (< fr. pelvicellulite) Vezi definitia »

țocăitură, țocăituri s. f. sărut zgomotos, pupătură. Vezi definitia »

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula]. Vezi definitia »

SFÉCLĂ, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta). ◊ Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklŭ. Vezi definitia »