CEZAROPAPÍSM s. n. teorie potrivit căreia împăratul își exercita autoritatea absolută atât la nivelul spiritual, cât și temporal. (< fr. césaropapisme) Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s. n. Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom, că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează reciproc. ♦ P. gener. Teorie și metodă aplicată în domeniul unor științe umaniste, care își propun să descopere și să descrie sistemele de relații din știința dată. – Din fr. structuralisme. Vezi definitia »

SOLANÍSM s.n. Intoxicație cu solanină. [Cf. fr. solanisme]. Vezi definitia »

COSMOPOLITÍSM s. n. 1. Concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”. ♦ Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei. 2. (Ieșit din uz) Admirație manifestată față de tot ce era străin. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 2) rus. kozmopolitizm. Vezi definitia »

LIBERTINÍSM s.n.Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj. – Libertin + suf. -ism. Vezi definitia »