tripéd (tripód), tripéde (tripóde), s.n. (înv.) trepied (scaun cu trei picioare). Vezi definitia »

(Med.) Malformație congenitală constând în lipsa totală sau parțială a organelor olfactive și situarea ochilor, uniți, într-o singură orbită. [ Vezi definitia »

múced (múcedă), adj. – Mucegăit. – Var. (înv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1158; REW 5711), cf.v. it. muzzo, prov. muide, fr. moite. – Der. mucezi, vb. (a face mucegai); mucezeală, s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai), s. n. (un fel de ciupercă, Mucar mucedo; boșorog), din mucezi ca putregai din putrezi, cf. ucigaș din ucide (Tiktin; după Pușcariu 1115 și Pușcariu, Dacor., VII, 478; der. ca it. moccicaglia; după Pascu, Suf., 200, din muced cu suf. -aie); mucegăios, adj. (plin de mucegai); mucegăi, vb. (a prinde mucegai). Vezi definitia »

ORTOPÉD, -Ă s.m. și f. 1. Medic specialist în ortopedie. 2. Lucrător care face aparate ortopedice; ortopedist. [< germ. Orthopäd]. Vezi definitia »

AÉD s.m. Poet-cântăreț la vechii greci, care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. [Pron. a-ed, pl. -ezi. / < fr. aède, cf. gr. aoidos – cântăreț]. Vezi definitia »