MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – Lat. mentio, -onis. Vezi definitia »

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară. Vezi definitia »

TORSIOGRÁMĂ s. f. grafic înregistrat la torsiograf. (< fr. torsiogramme) Vezi definitia »

GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală întrebuințat la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine. Vezi definitia »

TRAVERSÍNĂ s.f. Traversă intermediară cu dimensiuni mai mici decât cele ale traverselor principale. [< fr. traversine]. Vezi definitia »