NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Vezi definitia »

ULCEROGÉN, -Ă adj. care produce ulcer. (< fr. ulcérogène) Vezi definitia »

CATRÉN s.n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. [< fr. quatrain < quatre – patru]. Vezi definitia »

HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »

terén (-nuri), s. n. – Întindere de pămînt, loc destinat unor activități, cîmp. Fr. terrain. Vezi definitia »