ODONTOSTOMATOLOGÍE s. f. chirurgie dentară. (< fr. odontostomatologie) Vezi definitia »

EPIGENÍE s. f. proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sunt depozitate. (< fr. épigénie) Vezi definitia »

DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis. Vezi definitia »

ORTODOXÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este ortodox; doctrina bisericii ortodoxe; (p. ext.) religia, biserica ortodoxă. 2. Conformitate cu principiile tradiționale ale doctrinei bisericii creștine ortodoxe. [Gen. -iei. / cf. fr. orthodoxie, gr. orthodoxia]. Vezi definitia »

fușíe, fușíi, s.f. (reg.) vasul în care curge rachiul din cazan; găleată, bute, giban. Vezi definitia »