ATRIBUȚIÚNE s. f. v. atribuție. Vezi definitia »

a tăia piroane expr. (glum.) a minți. Vezi definitia »

impúne (impún, impús), vb. – A constrînge, a obliga. Lat. imponere (sec. XIX), pe baza lui pune. – Der. impunător, adj. (impozant), cu suf. – tor; impozant, adj., din fr. imposant; impoza, vb. (înv., a impune), din fr. imposer; impozabil, adj., din fr. imposable; impozit, s. n., din lat. impositum (sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici. Vezi definitia »

ISOAMPLITÚDINE s.f. v. izoamplitudine. Vezi definitia »

bomboane de pom de Craciun Vezi definitia »