NAPOLITÁN, -Ă, napolitáni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Napoli (Italia). ♦ (s.f.) Dialect vorbit în (regiunea) Napoli. 2. S.f. Produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (cf. fr. napolitain, it. napoletano) [def., et. și MDN] Vezi definitia »

BALTA-LIMAN, cartier al Constantinopolului. -Convenția de la ~, convenție semnată la 19 apr./1 mai 1849 între Rusia și Imp. Otoman, care stabilea: limitarea dreptului de autonomie a Principatelor Române, numirea domnilor pe șapte ani, desființarea adunărilor obștești și înlocuirea lor cu divanuri ad-hoc alcătuite din boieri, revizuirea Regulamentului Organic, prelungirea regimului de ocupație instaurat după înfrîngerea Revoluției de la 1848. Vezi definitia »

talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare. Vezi definitia »

PSIHOSOMATICIÁN, -Ă s. m. f. medic specialist în psihosomatică. (< fr. psychosomaticien) Vezi definitia »

YESMAN [IÉS-MEN] s. m. adept necondiționat al cuiva; om lingușitor. (< engl. yesman) Vezi definitia »