cepelí (-lésc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li. Vezi definitia »

paciúli (plantă) (-ciu-li) s. m. Vezi definitia »

sângeclí, sângeclésc, vb. IV (înv.) a strânge dări de pe un sangeac (subdiviziune teritorial-administrativă a unui pașalâc sau vilaiet din imperiul otoman). Vezi definitia »

SFREDELÍ, sfredelésc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum. 3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel. Vezi definitia »

învârzolí vb. IV (înv.) a face crețuri opincilor, a le pune curele (nojițe). Vezi definitia »