EXILÁRH s. m. șef politic al evreilor aflați în captivitatea babiloniană. (< fr. exilarque) Vezi definitia »

poliárh, poliárhi și poliárși, s.m. (înv.; în unele țări) fiecare dintre conducătorii unei poliarhii (v.). Vezi definitia »

IERÁRH, ierarhi, s. m. (Bis.) Arhiereu. – Din bg. ierarh. Vezi definitia »

ARISTÁRH s.m. (Liv.) Critic erudit și sever. [< fr. aristarque, cf. Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate]. Vezi definitia »

monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste. Vezi definitia »