STRATEGÍE s. f. 1. demnitatea de strateg (1); unitate teritorială supusă acestuia. 2. ramură a științei (artei) militare care studiază problemele conducerii războiului în ansamblu și a acțiunilor militare de mare amploare. 3. determinare a direcției principale a acțiunilor proletariatului într-o anumită etapă a revoluției, în stabilirea sarcinilor fundamentale pentru atingerea obiectivelor etapei respective. 4. (inform.) comportament al omului sau al mașinii cu ocazia unui joc sau a unui conflict. 5. (fig.) arta de a folosi toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă, într-o activitate. (< fr. stratègie) Vezi definitia »

GRANULÁȚIE, granulații, s. f. 1. Structura în granule a unui material granular. 2. Leziune organică formată din mici tumori, care apar mai ales la suprafața membranelor mucoase și seroase. – Din fr. granulation. Vezi definitia »

GLOSODINÍE s.f. Durere de limbă; glosalgie. [Gen. -iei. / < fr. glossodynie, cf. gr. glossa – limbă, odyne – durere]. Vezi definitia »

corénie s.f. (reg., înv.) 1. începutul, origine, obârșie, cap. 2. familie, viță, neam, genealogie. Vezi definitia »

MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie]. Vezi definitia »