DESPÓT, despoți, s. m. 1. (În antichitate și în evul mediu) Conducător cu puteri discreționare; tiran. ♦ Fig. Persoană excesiv de autoritară, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care vrea să-și impună cu orice preț voința. 2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut. [Acc. și: déspot] – Din ngr. despótis, fr. despote. Vezi definitia »

SCÓMOT, scómote, s. n. (Înv., Var.) Zgomot. (cf. zgomot) Vezi definitia »

AZÓT s. n. Corp gazos simplu incolor și inodor, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Fr. azote (< gr.). Vezi definitia »

zeamă de clopot expr. (pop.) moartea. Vezi definitia »

zgómot s. n., pl. zgómote Vezi definitia »